De ce spun asta?...pentru ca toti ne ascundem plansul sub valul surasului..
Si..legat de asta..am citit pe un site o fraza foarte..expresiva "Vijelii se ivesc pe cer. Sufletul meu si-a pierdut somnul asta-seara si vrea numai sa cante in ritmul ploilor"...prea trist..da' se mai si intampla sa avem si cate o pasa d-asta..proasta.De ce?De ce momentele de tristete apar de obicei atunci cand credeai ca ai sa te bucuri? Aici nu mai stiu sa raspund..poate ca asa ne e dat...sa plangem intai si apoi sa fim fericiti..poate asa reusim sa savuram mai din plin bucuria ce va urma..?!
Totusi...mai bine zambim...in fond "zambetul celui care sufera e mai dureros decat lacrimile celui care plange" si sincer...te ajuta sa mergi mai departe.."e ca stergatorul de parbriz:nu opreste ploaia, dar iti vezi de drum" [jeanne wasbro].
E frumos sa zambesti orice ar fi. Nu te costa nimic...e gratis..si te face sa arati si diferit...mai bine, mai frumos, mai increzator in fortele proprii, mai puternic decat ceea ce se intampla in jurul tau, dar mai ales...te ajuta sa ridici moralul celor care simt ca au ajuns la capatul drumului, chiar daca poate nici tu nu te simti tocmai ok..
