Era seara, si se gandea: "Ar merge una mica..macar de distractie"..dar n-o avea..Si, asa cum ti se intampla si tie sa-ti doresti ceva si in momentul acela sa nu ai, asa se intampla si acum,..si sta si plangea..si nimeni durerea nu i-o cruta..dar pana-ntr-o zi..cand "Soarele" i-a zambit,malefic caci era doar un ranjet stupid in coultul gurii, si apoi i-a soptit.."Astazi e ziua ta norocoasa! Astazi o poti avea doar pentru tine! Profita acum cat sigur nu va fi nimeni care sa te opreasca!"
Si asa a facut.. a ascultat de "Soare" ca de Dumnezeu si dorinta i s-a indeplinit.. Doar ca asa cum lumina brusca si puternica iti da o speranta dar iti raneste retina, asa si acea dorinta.. De ce o savura cu mai multa placere, d-aia ea incepea sa-i provoace dependenta..ca un drog..odata atinsa acea prima stare euforica, maresti si maresti si maresti continuu doza in speranta ca vei retrai momentul. Dar..niciodata nu este la fel, ba din contra, de fiecare data situatia se inrautateste..iar tu nu mai atingi apogeul fericirii, ci doar te amagesti gandindu-te la asta.
Asa si acum.. o gusta azi..o gusta maine..se bucura, nu constientizeaza ca de data asta nu mai e valabila vechea vorba din popor "tot rau-i spre bine". E in al noualea cer ca "Soarele" ii acorda atat de mult timp sa petreaca cu ea.. se bucura ca o persoana lipsita de ratiune de fiecare secunda. Am putea spune ca traieste intens fiecare secunda, dar stim cu totii ca nu face altceva decat sa-si iroseasca inca o clipa si inca o clipa din viata..
Se uita la ea de parca ar fi cel mai minunat lucru intalnit in viata..ce-i drept..si ea se topea cand era atinsa catusi de putin, si se facea simtita pana in maduva oaselor trezindu-i la viata fiecare simt daruit de mama-natura..dar parca prea repede cadea prada unei iluzii..
Caci pana la urma..asta este ea, ciocolata, un drog, o iluzie..
