Todo fue como en un sueno

Simt..cum ceva vine usor catre mine..ii simt prezenta din ce in ce mai aproape..ar trebui sa-i simt pasii dar nu pot,nu reusesc! un fior ma cuprinde subit, incep sa tremur..nu stiu exact de ce sau de cine dar incepe sa-mi fie frica, mult prea frica!

Nu mai am stare, nu-mi gasesc locul, nu stiu ce e cu mine, ce mi se intampla. Deschid ochii! Phiu..langa mine nu e decat Bijou, pisica mea sarita de pe fix. De ce ma sperii de fiecare data cand se apropie de mine iar eu dorm? De ce intotdeauna cred ca este altcineva? De ce niciodata nu-mi dau seama ca este ea? De ce tot timpul o confund cu..El?De ce nu pot sa uit, sa sterg cu buretele tot ce-a fost?

Amintirile ma napadesc..ma fura intr-o cu totul alta lume. Vreau sa fug dar nu reusesc..am devenit prizioniera propriilor mele ganduri, propriilor mele sentimente, propriilor mele amintiri. Inima bate din ce in ce mai tare de parca si ea s-ar simti incatusata si ar incerca din rasputeri sa scape.

Incerc sa ma linistesc, iau telefonul, imi pun "dopurile" (castile), si pornesc radioul..melodiile se aud in surdina..in mintea mea e un zbucium neincetat de secvente mai mult sau mai putin placute..o galagie infernala.. Trec secunde, minute, ore din viata mea in care stau in pat, parca paralizata de amalgamul de sentimente ce pusesera stapanire pe intreaga mea fiinta.. Brusc aud o melodie..veche..foarte veche..din tineretile mele as putea spune.. Un vers suna cam asa "Todo fue como en un sueno" .

Aceeasi stare de neliniste ma cuprinde, incerc sa deschid ochii dar nu mai am cum..ma simt departe..departe de casa, departe de tot ce e al meu, departe de mine. Deodata ma trezesc, sunt intr-o incapere mare..cu multe vitrine, mai mult goale decat pline, cu prajituri..Vad o usa alba..curiozitatea ma impinge sa intru. O deschid..ma uit in stanga..ma uit in dreapta, nimeni..ma simt de parca as fi un personaj din desenele animate. Mireasma prajiturilor ma ghideaza catre o alta camera ceva mai intunecata. Pasesc timida cand o mana calda, dar puternica ma atinge pe spate..Ma sperii cumplit, dar spre surprinderea mea reusesc sa nu tip..

Ma intorc. Este El! O nu! Sunt la..cofetarie?!! Si El e aici! Ce caut la el la cofetarie??..mai rau..Ce caut in spatele tejghelei??..Trebuie sa gasesc o scuza plauzibila..o sa ma intrebe si el acelasi lucru! Ziiiiii repede..ce caut aici?..gata stiu..”nu era nimeni in fata si m-am gandit ca poate ma poate ajuta cineva?!”..halal scuza..dar alta mai buna in asemenea conditii de stres nu sunt in stare sa gasesc..

Ciudat sau nu, dar El nu ma intreaba nimic..ma ia de mana si ma duce in fata. Astept sa spuna ceva dar nimic..poate am ramas surda si nu-mi dau seama..dar nici buzele nu le misca.. Statea doar si ma privea cu acei ochii superbi..

Am vrut sa plec..dar parca de ce ma grabeam sa ajung la usa d-aia distanta devenea din ce in ce mai mare.. In toata fuga mea el a reusit sa ma prinda din urma..m-a tras aproape..si.. si..m-am trezit.. Ah..”Todo fue como en un sueno”..

Cat de ...

Pana acum cativa ani (adica..pana in clasa a..7a sau a8a) credeam ca baietii sunt cei care mint mai mult decat fetele..si ca ei sunt primii care inseala intr-o relatie.. Apoi cunoscand mai multe fete a caror experienta in relatii crestea vazand cu ochii am ajuns ca treptat, treptat sa-mi schimb parerea..adica acum..de cate ori aud ca o relatie nu merge bine intai ma gandesc cum e fata si ce reputatie are ea..si apoi de cate ori a inselat el..ca sa fim sinceri..nici baietii nu sunt usa de biserica..doar ca ei asa au fost de cand lumea si Pamantu', pe cand fetele..

Ma roog ideea e ca fetele nu mai sunt cele care erau o data, ca s-o parafrazez pe bunica :). Chestia asta mi-o confirma si intamplarile unui prieten..

Rezumand: ea vorbeste cu el..el baiat dragut, se poarta cu ea ca si cu o papusa si ies..si normal ca placandu-i de ea vrea si el un sarut acolo..ea nooo..ca stai, ca sa vezi..ca doar ce a incheiat o presupusa relatie care defapt nu era o relatie (si tot felu de ameteli d-astea) si ca acum sufera mititica de ea si ca trebuie intai sa-si revina. Saracu baiat..ce sa zica acum, doar nu era s-o forteze ca nu e frumos. Si sta, si asteapta, dar ea nimic, nu da niciun semn de "vindecare". Si ghici ce? Il pune naiba sa-mi povesteasca mie toata chestia asta..(zic asa pt ca acum a ajuns subiect pe blog)..in fine..vorbim ce vorbim pe tema asta(partea asta ramane intre noi ca nu-i frumos sa dau tot din casa) si cand se hotaraste si el ce sa faca poftim surpriza..o vede pe ea cu altu afara, "la un suc". Si saracu baiat astepta sa ii dea ea raspuns daca ies sau nu..Pai e frumos asa ceva? Va dati si voi seama ca s-a simtit ca naiba..

Daca tot nu vroia nimic cu el, ca eu una din atitudinea ei cam asta inteleg, de ce nu a avut curaj sa ii spuna ca nu si gata...? Ea l-a luat cu d-alea ca nu acum ca trebuie sa-mi revin..Nu asa se face.. Serios. Nu-s eu aia inteleapta da de un lucru sunt in stare sa-mi dau seama. Daca ii spunea sincer ca nu vrea sa fie cu el pun pariu ca existau sanse de 90% sa ramana amici..asa..nu mai vorbesc.. Cu ce s-a ales ea?CU NIMIC..

Mi-era dor..

Mi-era dor sa scriu..mi-era dor de mini-mini-mini-foarte mini-publicul meu :)..am lipsit cam mult, dar...am si o veste buna..subiecte noi de "barfit" >:)..pentru asta le multumesc prietenilor si "prietenilor"!